Sufletul dintre coperte…

Viaţa ei curgea

între două coperte

nelipite între ele.

Nu ştia cu ce începe viaţa ei,

nu ştia cu ce s-ar fi putut termina…

Era doar un cuprins,

între două coperte vechi,

un suflet neasamblat.

Privirile ei curgeau,

dar nu-şi putea număra

paginile aşternute

pe ea, ca un colb.

Mâinile ei,

degetele ei contorsionate

de presiunea copertelor,

asamblau suflete,

culori, imagini…

o asamblau pe ea,

viaţa ei,

ce-ar fi putut fi,

chiar şi-aşa,

între două vechi coperte

de poezii…

14 Februarie, zi în care versurile ei sporeau, copertele nemaiputând suporta… viaţa ei zburând, nemărginită, printre rândurile fiecărei poezii…doar că noi nu o putem auzi niciodată…

Remember?

She’s the one to blame!

Aer în palme

ea tăcea.

şi aerul din palmele sale

o respira

cu totul.

o închidea

între degetele ei,

îi pecetluia ochii,

valsându-i

în vânt…

ea îşi deschidea

încet

palmele.

şi din palmele ei

evada

un aer

închis.

Joaca mea de copil nu e serioasă, dar îmi place forma pe care o iau cuvintele în palmele mele, în aerul din palmele mele…