Maluri de vară

-          Marea ţipă în valuri. O auzi?

-          Nu o înţeleg.

-          Marea sparge visurile la mal.

-          Nu mai am timp.

-          Marea visează.

-          Nu mai am amintiri.

-          Marea ne priveşte. Şi-a dat seama că nu suntem tot nisip.

-          Sufletul meu  s-a acoperit de noapte şi de uitare. În mine e mai întuneric decât afară.

-          Marea nu scufundă sufletele.

-          Doar trupuri.

-          Marea ne învaţă să iubim frumos.

-          Nu am mai ascultat cântecele amintirii.

-          Marea ne aruncă vara în suflete.

-          Vara mea e o mare cutremurându-mi amintirile.

Vara încă respiră în mine… Marea încă sparge visuri la mal.

Ce aş fi fost dacă aş fi fost…

o lună: un August pe margini de nisip
o zi a săptămânii: vineri
o parte a zilei: răsărit
o direcţie: către răsărit
o virtute: demnitate
o personalitate istorică: Ion Antonescu
o planetă: Uranus
un film: Saving Private Ryan
un lichid: ceai de tei
o piatră: atârnată de suflet
un tip de vreme : furtună
un instrument muzical : vioară
o emoţie: fericire
un sunet : bătaie din aripi
un element : uraniu
un cântec: Child in time – Deep Purple
o carte: “Adio, arme” – E. Hemingway
un scriitor: Marin Preda
personaj de ficţiune: dragon
oraş: Veneţia
o aromă: flori de cireş
o culoare: culoarea cerului la crepuscul
un material: mătase
un cuvânt: libertate
o parte a corpului: umăr
o expresie a feţei: indiferenţă
personaj de desene animate: Storm (X-Men)
formă geometrică: poligon neregulat
număr: 29
un mijloc de transport: tren
o haină: mantie

Mi-am permis să mă transform în cuvinte şi-n zbor, să acopăr valuri şi umeri dezgoliţi cu bătăi din aripi, să alunec sub coastele timpului fredonând amintiri, să mă acopăr în poveşti, ascunzându-mă sub mantaua lor caldă încă de speranţă, după primul contact cu sufletul…

Mai departe către Ammelie şi Tovarăşa.

Ţărmuri de noapte

Palmele mele acoperă zgomotul timpului. Nu ştiu dacă ieri sau astăzi aş fi putut scrie, oricum mâine nu mi-aş mai fi amintit nimic, sufletul meu îşi acoperă ferestrele de cântec nocturn cu perdele de somn şi uitare…

Dar acum noaptea tace. Şi mirosul teilor înfloreşte de departe cu un cântec de uitări. În privirile mele nu sunt decât amintiri. Fiecare parte din mine nu e altceva decât un trecut pe care îl acopăr cu zâmbete îngustate de masca conştiinţei unui “acum” şi pe care îl descopăr în nopţi ca acestea, ansamblând părţi din mine, dintr-un “eu” trecut…

În mine s-au adunat rămăşite de nopţi, de răsărituri cântate pe buze uscate şi nisipoase..

În mine nu mai dansează timpul. Eu nu mai dansez pe maluri de zi.

Sufletul meu s-a împleticit în sine. Visează bărci colorate în apus.

Sunt acoperită de amintiri. Privirile mele vorbesc poate prea mult.