Ţărmuri de noapte

Palmele mele acoperă zgomotul timpului. Nu ştiu dacă ieri sau astăzi aş fi putut scrie, oricum mâine nu mi-aş mai fi amintit nimic, sufletul meu îşi acoperă ferestrele de cântec nocturn cu perdele de somn şi uitare…

Dar acum noaptea tace. Şi mirosul teilor înfloreşte de departe cu un cântec de uitări. În privirile mele nu sunt decât amintiri. Fiecare parte din mine nu e altceva decât un trecut pe care îl acopăr cu zâmbete îngustate de masca conştiinţei unui “acum” şi pe care îl descopăr în nopţi ca acestea, ansamblând părţi din mine, dintr-un “eu” trecut…

În mine s-au adunat rămăşite de nopţi, de răsărituri cântate pe buze uscate şi nisipoase..

În mine nu mai dansează timpul. Eu nu mai dansez pe maluri de zi.

Sufletul meu s-a împleticit în sine. Visează bărci colorate în apus.

Sunt acoperită de amintiri. Privirile mele vorbesc poate prea mult.