Maluri de vară
- Marea ţipă în valuri. O auzi?
- Nu o înţeleg.
- Marea sparge visurile la mal.
- Nu mai am timp.
- Marea visează.
- Nu mai am amintiri.
- Marea ne priveşte. Şi-a dat seama că nu suntem tot nisip.
- Sufletul meu s-a acoperit de noapte şi de uitare. În mine e mai întuneric decât afară.
- Marea nu scufundă sufletele.
- Doar trupuri.
- Marea ne învaţă să iubim frumos.
- Nu am mai ascultat cântecele amintirii.
- Marea ne aruncă vara în suflete.
- Vara mea e o mare cutremurându-mi amintirile.
Vara încă respiră în mine… Marea încă sparge visuri la mal.



“marea vindeca sufletul de noroi”
superb
mi-e dor de mare..
plang de fiecare data aproape cand “te” citesc. parca scri pentru mine cateodata. parca imi cunosti problemele si-ncerci sa-mi curmi suferinta. sper ca marea sa-mi spele ranile .. pentru a se aseza in locul lor altele noi, din care voi invata, poate, mult mai multe ca pana acum.