Remember?

She’s the one to blame!

Aer în palme

ea tăcea.

şi aerul din palmele sale

o respira

cu totul.

o închidea

între degetele ei,

îi pecetluia ochii,

valsându-i

în vânt…

ea îşi deschidea

încet

palmele.

şi din palmele ei

evada

un aer

închis.

Joaca mea de copil nu e serioasă, dar îmi place forma pe care o iau cuvintele în palmele mele, în aerul din palmele mele…

Aiureli din toamnă

Sufletul îi lăcrima, cerul lăcrima.
Chipul îi zâmbea, ca unui nimic.
Braţele-i culegeau albastrul căzut pe pământ.
Glasul ei şoptea. Nimeni nu putea auzea.

Din ochii ei, trimiteam vederi mării,
nisipului,
albastrului cu gust amar,
ca un Noiembrie-n soare.

Mâna ei,
ca o aripă de cer.
Valsa, purtată de vânt,
pe Chopin, în stropi de ploaie.

Nimeni nu o auzea. Nu puteau…

Nu e poezie, e doar o joacă de copil, un desen de cretă şters de ploaie.