Suflet înrămat în timp


Eu nu eram decât

o coloană vertebrală

în căutare de suflet,

şi ochii mă dureau

de atâta cer.

Norii mi se aşezau pe tâmple;

în mine nu mai rămânea decât

un gol

de măduvă roşie

sau galbenă…

Anunțuri

Zăbovind


Întotdeauna a crezut că poate avea pe cineva alături de ea, care să rămână. S-a înşelat. Era doar vântul purtând frunze şi aşteptări.