Maluri de vară


–          Marea ţipă în valuri. O auzi?

–          Nu o înţeleg.

–          Marea sparge visurile la mal.

–          Nu mai am timp.

–          Marea visează.

–          Nu mai am amintiri.

–          Marea ne priveşte. Şi-a dat seama că nu suntem tot nisip.

–          Sufletul meu  s-a acoperit de noapte şi de uitare. În mine e mai întuneric decât afară.

–          Marea nu scufundă sufletele.

–          Doar trupuri.

–          Marea ne învaţă să iubim frumos.

–          Nu am mai ascultat cântecele amintirii.

–          Marea ne aruncă vara în suflete.

–          Vara mea e o mare cutremurându-mi amintirile.


Vara încă respiră în mine… Marea încă sparge visuri la mal.

Anunțuri

Ţărmuri de noapte


Palmele mele acoperă zgomotul timpului. Nu ştiu dacă ieri sau astăzi aş fi putut scrie, oricum mâine nu mi-aş mai fi amintit nimic, sufletul meu îşi acoperă ferestrele de cântec nocturn cu perdele de somn şi uitare…

Dar acum noaptea tace. Şi mirosul teilor înfloreşte de departe cu un cântec de uitări. În privirile mele nu sunt decât amintiri. Fiecare parte din mine nu e altceva decât un trecut pe care îl acopăr cu zâmbete îngustate de masca conştiinţei unui “acum” şi pe care îl descopăr în nopţi ca acestea, ansamblând părţi din mine, dintr-un “eu” trecut…

În mine s-au adunat rămăşite de nopţi, de răsărituri cântate pe buze uscate şi nisipoase..

În mine nu mai dansează timpul. Eu nu mai dansez pe maluri de zi.

Sufletul meu s-a împleticit în sine. Visează bărci colorate în apus.

Sunt acoperită de amintiri. Privirile mele vorbesc poate prea mult.