cum se uită uşor


ai mai ţine minte la capătul acestor rânduri

cât ne-am aplatizat în lupta cu foaia goală, cu braţele

dezarmate

cu genunchii adânciţi în încrucişarea de paşi

cu umerii dezmembrând circularitatea

direcţiilor ce duc accidental către acelaşi punct

cu care încep cuvintele şi distanţele

nemăsurabile între punctele cardinale

ale privilor ce nu privesc

trecut

*

cel mai uşor se uită ziua când toate armele

rămân ascunse în insomnia paralelă a traficului adormit

suspendat în orele

semafoarelor

*

de ce, întrebi, există teancuri de nopţi

la care ţi se întorc mereu uitările?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s