Eu cred că un om este ceea ce îşi aduce aminte despre sine însuşi. Bunăoară, eu mă consider pe mine ceea ce îmi aduc aminte că sunt. De asta uneori oamenii sunt în aparenţă schimbători sau au umori diferite.
De fiecare dată îţi aduci aminte alte lucruri despre tine însuţi. (Nichita Stănescu)
Adevărat grăit-am tăcând.
Plecări intermitente 
lovely, I love Chopin…,
my favorite nocturne is #1 in G minor, bmv 825 !
Dacă ar fi să-mi aleg o nocturnă preferată aceasta ar fi dintre nocturna op.9 no.2 – pe aceasta o ştiu din filmul Pianistul – sau nocturna no.20 in C sharp Minor .
Copile cu Suflet, eu aş da o lege să fii protejat şi închis într-un glob de cristal să nu te „pervertească” scumpa societate românească.
À bientôt!
Mulțumesc. Deşi şi copilul împreună cu sufletul său ştiu să se apere de societate. Au fost şi momente când aproape că i-a doborât, dar inocența şi veselia caracteristice i-au ridicat.
Esti un copil frumos, ai grija de sufletul tau 🙂
Mulțumesc, Ammelie. Aşa voi face. 🙂
n-as fi zis ca ai .. ani, gandesti matur:D si scrii frumos:) app mie imi place buzaul..mai ales skaterii de acolo =p~:))
O, da, te înțeleg. Unii sunt chiar drăguți 🙂
Copile cu Suflet cum ai intrat în «lumea» lui Rabindranath Tagore?
À bientôt!
Încet, sfios, cu paşii unui copil care abia învață să meargă. 🙂
Eliade şi a sa Maitreyi pe post de călăuze? 🙂
Da, ei sunt într-adevăr călăuzele mele:)
si eu sunt placut impresionata 🙂
ai grija de tine :*
m’a atras titlul blogului..prea putini scriu in franceza.
„ailes de plomb”..ceva influenta bacoviana?
apoi mi’a placut cum scrii.
pentru ca mai apoi sa constat ca esti bloggerita de buzau..asta m’a determinat sa raman aici. si’o sa revin pe la tine 🙂
E simbolul zborului îngreunat de timp. In franceză, toate cuvintele îşi schimbă sonoritatea. Devin un fel de melodie compusă în fugă, de simple litere şi suflete. Să înțeleg că te interesează Buzăul în mod special? Eşti şi tu din Buzău, cumva? 🙂
Eşti bine venită oricând. Oricine e bine venit, cât timp sufletul său se simte bine aici. 🙂
mersi. 🙂 moi,biensur, je vis dans la ville de buzau 😀
si mereu mai caut cate’un blogger de buzau..mi se pare ca suntem asa putini.. de’asta m’am bucurat cand te’am gasit 🙂 mai ales pentru nu e un blog despre fotbal sau alte prostii,ci unul de calitate.
ce inteleg eu prin blog de calitate? blog cu sentiment. nu pentru trafic. 🙂
Aici, sufletul e ca la el acasă. 🙂 nu mă gândeam că voi întâlni pe aici pe cineva din Buzău, de aceea şi sunt foarte încântată:)
same here. 🙂 e sentimentul ala de „acasa” desi habar n’am cine esti :))
Nici nu contează!! Important este că trăim în acelaşi oraş…îți dai seama? Poate chiar ne-am văzut prin acest oraş…că e destul de mic. Şi fără să ştim cine e cealaltă… 🙂
la asta ma gandeam si eu 🙂 probabil ca ma stii din vedere,probabil ca te stiu..poate chiar ne cunoastem personal.. mai stii? :))
Personal…ar fi chiar culmea ! 😆
Copile cu Suflet, priveşte Răsăritul! 🙂
mă fată cu păr de ploaie, eşti exact aşa de-mi vine mie să te iau în braţe. unde mai pui că eşti şi din buzău. păi tu ştii ce amintiri frumoase mă leagă pe mine de oraşul ăla? mai ales de parcurile voastre frumoase. şi de hotelul bucegi unde am stat. şi de covrigii de buzău care se pun în ramă. şi de multe. dar mai ales de o ea care vieţuieşte acolo la tine şi eu o iubesc. aşa că o să mai trec pe acolo anul ăsta.
p.s. winmarkt din ăla avem şi noi gălăţenii în centru, dar nu are lift exterior şi nici diverta la etaj. aşa că e încă un punct în plus. iar lacul din parcul tineretului ascunde un monstru, am văzut eu.
p.p.s cât despre versurile de dimineaţă, şi ele mi-au adus aminte de ceva. văd că te pricepi să-mi răscoleşti involuntar amintirile. se făcea că eram miiiică mică şi mă îndrăgosteam prima dată. de un ardelean cu ochi verzi şi accent superb. asta se întâmpla la o naţională de română, unde venise sora lui labiş să ne povestească (şi ne-a spus nişte lucruri superbe şi emoţionante, poate le povestesc într-un post la mine, acum că mi-ai amintit).
deci da, se vede că n-am minte şi mă destăinui pe blogurile altora. dar dacă-mi aduci aminte de chestii, ce să fac?
Îmi face plăcere când ceea ce fac sau scriu trezeşte amintiri oamenilor, când simt căldura lor din suflet. E atât de frig încât avem nevoie de toată căldura oamenilor, a sufletelor şi-amintirilor ca să răzbim prin el.
Buzăul e un oraş frumos toamna. Mai ales pe bulevard. Sau iarna, când ninge şi copacii sunt acoperiți de chiciură. Vai, de când n-a mai nins în Buzău, de când nu mi-au mai crescut aripi de zăpadă….
Multă căldură şi zâmbete, Dina. 🙂
descrierea este superbă. Felicitări . Am să continui să te urmăresc !
Mulțumesc şi bun venit. Poate aici, în intimidatea gândurilor mele, vei descoperi un sens. 🙂
sensul mi l-am găsit. Nonsensul este graniţa.
Fain blogul. ;)) In unele articole m-am regasit…. Ai grija de tine si spor pe mai departe! Ralu.
Îți mulțumesc, Ralu, şi sper că şi pe viitor te vei regăsi în această intimitate a mea de cuvinte.
Cateva clikuri si am ramas fascinat de aceste scrieri imprastiate prin ploaie.O sa mai revin.Adrian H.
Mulțumesc mult, Adrian. Nu a mai plouat de mult timp aici, în schimb au început a se risipi frunzele pe jos… acum scrierile mele se încurcă în frunze.
Numai bine.
De fiecare data caderea unui anotimp lasa in paginile tale lucruri frumoase.Fie ca bine venita toamna sa te inspire, sa poti sa creionezi frumosul.
Adrian H.
Multumesc, Copile. O rara ocazie sa citesc cuvant romanesc de calitate. Imi mai trece dorul de acasa. Ca de departe si de dusmani ti-e dor!
frumos
cati ani ai? 😀
Copile cu Suflet un Crăciun Fericit şi un zâmbet etern pe buze. 🙂
Viața e făcută ca să râzi! scriam ieri. Tu râzi în a și în u… să nu renunți la asta!