Câteodată, mai e şi toamnă


Câteodată, ni se mai întâmplă

şi să mergem pe dos

Anunțuri

O cană cu ceai de tei şi nopţi de vară


Step__s_feel_like_flight__by_mumbojumbo89

De aici

Când am ajuns acasă, înapoi, la mine, toate hârtiile de pe birou, de pe pat erau împrăştiate, cuvintele se înghesuiau între puncte de suspensie, aşternuturile atârnau de o margine a patului, pernele nu se mai puteau dezlipi de somn, de vise, pereţii îşi scrijeleau varul tăcând între ei ; toată vara ce o închisesem între cuvinte, între somnuri, se trezise din visat, şi-a desprins mirosul de tei din păr, a clipit de câteva ori din nopţile ce i le adunasem, şi s-a grăbit să le închidă înapoi, să nu mai privească nimic, să prindă un ultim amurg, pentru a le arunca înapoi, pentru a se arunca, pentru a se risipi în nopţile ce le ţinea închise între pleoape, pentru a (se) mima ultima oară ; şi hârtiile mele ştiau, şi cuvintele înghesuite în tăceri, şi aşternuturile, chiar şi pereţii o ştiau, se dedau toamnei. Si au lăsat vara. I-au dat drumul. Au descătuşat-o. Aşa mi-am găsit camera. Hârtiile. Patul. In toamnă. Totul din jurul meu vorbea despre toamnă. Sau tăcea a toamnă.

Dar totul în mine păstra vara intactă. O vară ce clipea din nopţile şi dimineţile pe care le adunasem (clipe înghesuite între bagaje pe fugă).