Se mai aud încă câteva ecouri de noapte bătând în piepturi împinse către întunericul din ele… Eu am rămas aici. Şi am împietrit în jurul amintirilor care mi se decojesc de pe suflet, pe chip, pe păr… şi nici vara nu mai trece prin mine, paşii ei s-au rătăcit înapoi, retrăindu-le urma…
Tu ai trecut deja peste. Voi face la fel. Cuvintele nu te pot trezi din inerţia pe care somnul uitării a aşternut-o pe chipul tău. Vara va trece prin calendar, cu miros de tei încurcat prin Iunie…
„ – încă te aştept… în August..”
Plecări intermitente 