Nu am suportat niciodată oamenii încuiați la minte. Nu oamenii ignoranți din cauza lipsei surselor de informare, a educației, nu, oamenii ignoranți de bunăvoie, care nu vor/pot/știu să se deschidă unui subiect. Să accepte faptul că există o alternativă și la opinia lor.
Nu, dom’le, încuiații la minte o vor ține la nesfârșit pe a lor, mai ales dacă nu au argumente. Pentru că, din moment ce sunt încuiați, este perfect normal să nu aibă argumente. Singurul lor argument este „că așa zic eu și voi sunteți proști/ipocriți!”. Și dacă tu, om normal la cap, ba chiar dotat și cu anumite abilități intelectuale, îndrăznești doar a-i contrazice, aducându-le dovezi științifice/medicale/legale, apăi potopul! Să vezi ce ți-o iei. Cu injurii, cu aberații, cu tot ce poate oferi limitarea lor intelectuală și lexicală!
Și nu se vor opri la a lua în derâdere argumentele tale perfect valide, nu! Care ar mai fi farmecul? Se vor lega ba de aspectul tău fizic, ba de numele tău, cine mai știe, de modul tău de exprimare, îți vor găsi nod în papură în orice cuvințel. Ba mai mult, te vor trata cu aroganță. Că doar, cine ești tu, de îndrăznești să pui la îndoială credințele lor absolute, indiscutabile! În concluzie, te vor măcelări! Te vor persecuta până ce te vor aduce la tăcere.
Așadar, sfatul meu sincer e să te ferești de la a intra în discuție cu un astfel de om. Nu se merită. Te obosești, atât fizic, cât mai ales psihic. Că vrei să deschizi ochii unor oameni orbi la rațiune, care nu știu ce e aia conștiintă, că vrei să contribui la schimbarea mentalităților, că nu suporți aroganțele..crede-mă că nu vei schimba nimic! Încuiații la minte nu ascultă/înțeleg, ei aud/văd ce zici/scrii, dar în veci nu te vor lua în serios! E o luptă pierdută din start.
Pe mine încă mă frapează astfel de oameni, și sincer prima reacție, primul impuls (absolut fireasc) este să zbier la ei. Să-i zdruncin puțin, poate doar așa vor căpăta și ei puțină rațiune. Eu, care n-am călătorit prin străinătățuri, mă întreb: așa o fi și prin alte părți?
Plecări intermitente 