Da, și nu pentru o lună, ci doar pentru 6 zile. A fost suficient? Nu chiar, având în vedere starea depresivă post-Praga pe care o am în prezent.
Pe scurt, Praga este un oraș superb. N-oi fi văzut eu multe orașe din afara României (de fapt, ăsta a fost singurul :P), dar simt eu că este unul dintre cele mai frumoase din Europa. M-am îndrăgostit, literalmente, de acest oraș. Arhitectura este superbă, totul se armonizează (ei, nu chiar totul, mai există și la ei companii private care demolează clădiri vechi și construiesc mall-uri hidoase – că doar și la ei e corupție!). În zonele din centru, unde nu circulă multe mașini, este o liniște de necrezut, în ciuda miilor de turiști de toate națiile. Am văzut asiatici (dar desigur, ei sunt peste tot), brazilieni, indieni, italieni, ruși, francezi, germani. Pentru mine, obișnuită doar să aud română și des-întâlnita țigănească, a fost o adevărată desfătare lingvistică și interculturală.
Nu mai zic că este foarte curat, că oamenii sunt civilizați, și că nu există câini comunitari! Chiar, pe stâlpi sunt amplasate pungi individuale pentru mizeriile cățeilor, ca stăpânii acestora să le strângă! Zău, e atât de bine să nu te simți scârbit în încercarea de a păși pe asfalt și nu în excremente! Au fost 6 zile de vis.
Bineînțeles că nici nu s-ar putea să fie altfel decât curat și civilizat în Praga, având în vedere că are un imens potențial turistic și că este ticsit de vizitatori; vizitatori care au la dispoziție toate clădirile din centru transformate în hoteluri și hosteluri, restaurante și cafenele, mc-uri, starbucks-uri, case de schimb valutar, orice!
Dacă n-au fost țigani și cerșetori trăgându-mă de haine să le dau 5 mii, au fost porumbei care au fost cât pe ce să mi se agațe de păr, să-mi dea jos ochelarii… Creepy pigeons, creepy!
Încă ceva și închei. Cerșetorii, care oricum rari, cerșeau fie stând jos, în coate și-n genunchi, cu o șapcă întinsă, fără să li se vadă fața, fie cântând; la chitară, la ukulele, la flaut. Poziție oricum umilitoare în ambele cazuri, nu era deranjantă pentru trecători! În sensul că nu te simțeai amenințat să le dai bani, cum mi se întâmplă mie, în viața de zi cu zi, aici.
În final, niște poze. De-aș avea și eu un aparat mai de Doamne-ajută, ar fi ieșit niște poze super!
Plecări intermitente 